Sfinţii Teodor şi Teodora, cei de peste tot anul

Theodoros, folosit de greci cu multe secole inaintea erei noastre si pastrat in onomastica tuturor popoarelor europene, sub diverse forme, care se bucura de aceeasi popularitate ca si in antichitate, se incadreaza intr-o bogata familie de nume teoforice compuse cu tema lui theos = zeu si componenta doron = dar. Numele se traduce “dar de la Dumnezeu”, “daruri ale zeului”. Unele dintre nume apartin epocii crestine – Teoharie, Teofast, Teorgis. Altele apartin perioadei vechi, pagane si politeiste, cum ar fi Isidor. Toate numele formate din acest model exprima sentimentele parintilor fata de divinitate la nasterea copilului. Aceleasi elemente , dar asezate in ordine inversa le contine si Dorotheea, Dorotheos. Datorita semnificatiei sale, numele se bucura de o mare favoare printre primii crestini, o dovada sigura fiind si numarul impresionant de martiri si martire numiti Teodor si Teodora – aproape 30. Prin cultul acestora, numele se raspandeste in toata Europa, Occidentul continuand forma latina Theodorus, iar rasaritul Europei, forma greceasca. Prin intermediar slav, numele ajunge si la noi. Hodor, Fedor- linia ucraineana. Alte forme sub care mai circula numele la noi : Toader, Toadar, Toadea, Tader, Toder, Todor, Todita, Toduta, Tidorache, Tudoran, Tudore, Tudorica, Teder, Tivodar, Tivodor, influenta maghiara Toca. Apar cu frecvanta astazi prenumele Tudor, Teodor, cel din urma adeseori cu ortografia savantas Theodor. Frecvent Dorin, Doru, Dorel, Teo, Dorina, Dora. Continue reading

Sfântul Cuvios Teodor, stareţul Mănăstirii Sanaxar, Rusia (19 februarie)

Acesta s-a născut în anul 1719, primind la Botez numele Ioan. Părinţii săi îl învăţară încă din fragedă pruncie cu osârdie legea lui Dumnezeu şi viaţa cea îmbunătăţită. Pe când avea 4 ani, Ioan rămase orfan de mamă. Curând, tatăl său se recăsători, iar mama sa vitregă îl învăţă pe Ioan duhul credinţei şi al evlaviei.

La vârsta cuvenită, intră în regimentul de gardă din Sankt Petersburg unde, pentru sârguinţa sa, fu numit sergent. Viaţa slobodă din capitală îl ademeniră, însă Domnul cel iubitor de oameni nu voi ca Ioan să piară în dezmăţ, ci îl învrednici că vină la pocăinţă, căci la una dintre petrecerile zgomotoase, unul dintre camarazi muri, fapt care îl zgudui din temelii pe Ioan. Pentru aceasta se hotărî să lase tot şi să plece departe de zarva deşartă a lumii, în liniştea pustiei pentru a sluji numai lui Dumnezeu. După câteva zile de drum, în apropiere de Iaroslav, se întâlni cu unchiul său care din pricina hainelor ponosite nu îl recunoscu pe nepotul său. Atunci Ioan, simţindu-se iară ademenit de stralucirea înşelătoare a lumii pe care o părăsise, se rugă, îşi făcu fără şovăială semnul crucii şi merse mai departe, spre adâncul codrilor de la miazănoapte.

În pădurile de pe malul Dvinei, află o chilie părăsită unde vieţui mai bine de 3 ani, în post, rugăciune, nevoinţă şi răbdarea strâmtorărilor vieţuirii pustniceşti. Hrana şi cele de neapărată nevoie i le aduceau credincioşii din satele din apropiere.

Cu timpul, locuitorii ţinutului au început a-l bănui că este rascolnic, iar el îndura cu răbdare ocările şi chiar bătăile, însă curând fu nevoit să îşi mute chilia sa la Mănăstirea Ploşceansk. Egumenul, temându-se să nu pricinuiască tulburare în obştea sa, îi dădu o chilie pustnicească în apropiere.

Aici, iubitorul de linişte nu petrecu multă vreme, căci Dumnezeu voi să arate pe luminătorul Său lumii. Astfel, din preaînaltă poruncă, fură trimise potere pentru a afla pe cei ce se ascundeau de lege prin păduri. Deci fu prins şi dus înaintea împărătesei Elisabeta. Trecuseră 6 ani de la plecarea sa din capitală şi devenise de nerecunoscut.

Din pricina multe înfrânări, era uscat şi palid la faţă; era ămbrăcat într-o haină sărăcăcioasă şi încins cu o curea simplă. Cel mai mult însă îi uimea pe toţi adânca smerenie şi ascultarea de voia lui Dumnezeu care se citea pe faţa sa. Văzându-l astfel, mulţi se umiliră în inima lor. Împărăteasa îi ceru să intre iară în armată, însă cuviosul îi răspunse:

- Îngăduiţi-mi să mor călugăr.

Împărăteasa se învoi şi îl trimise în Lavra Sfântului Alexandru Nevski unde, după 3 ani de ascultare desăvârşită, primi tunderea în monahism cu numele Teodor. Acesta se nevoi cu osârdie fără a ieşi din mănăstire. Când veni asupra sa războiul trupesc, îşi înteţi postirea şi rugăciunea şi astfel războiul se uşură, luându-se de la el.

Cu timpul, tot mai mulţi oameni veneau la dânsul pentru cuvânt şi povăţuire duhovnicească, iar el ferindu-se la început de slava lumii, fu biruit de dragostea de oameni şi începu a fi liman, mângâiere şi luminare norodului celui necăjit ce venea la dânsul. Pentru mulţimea, râvna şi ascultarea ucenicilor săi, fu pizmuit de unii din fraţi care mult îl necăjeau, însă el le răbda pe toate cu mărime de suflet. După 10 ani, văzând că nu slăbeşte pizma fraţilor, se hotărî să plece din mănăstire în pustia Sarovului.

După ce vieţui 2 ani în pustia Sarovului, văzând că este cu neputinţă să îşi povăţuiască ucenicii de acolo, îi rugă pe părinţii mănăstirii Sarovului să îi dea lui sărăcăcioasa mănăstire din Sanaxar. În 1759, ajungând la locul acela, cuviosul Teodor, al cărui duh era iubitor de pustie, fu fermeat de frumuseţea împrejurimilor mănăstirii şi de însingurarea ei cea desăvârşită, luând hoărârea neclintită de a înnoi Sanaxarul.

În anul 1762, fu înduplecat de episcopul Pahomie să primească preoţia şi stăreţia mănăstirii Sanaxar.

Sfântul Teodor săvârşea slujbele cu evlavie negrăită, iar după săvârşirea Sfintei Liturghii, chipul său strălucea de o frumuseţe neobişnuită.

Aspru faţă de sine, şi de la fraţi cerea împlinirea neabăttă a tuturor rânduielilor, netrecând cu vederea niciun lucru cât de puţin potrivnic acestora.

În biserică, cuviosul părinte cerea să se citească desluşit şi pe îndelete, pentru a înţelege şi oamenii simpli. Se slujea 9 ceasuri pe zi, iar duminicile şi la praznicele cu polieleu, 10 şi chiar mai mult, iar când era priveghere de toată noaptea se slujea până la 12 ceasuri. Cuviosul Teodor spunea:

- Dacă după cuvântul Apostolului, „dacă trâmbiţa va sa sunet nelămurit, cine se va pregăti de război” (I Cor. 14, 8), înseamnă că prin citirea repezită nu vom face decât să umplem văzduhurile bisericii, fără a pricepe puterea noimei lăuntrice. Sufletele noastre vor rămâne flămânde duhovniceşte, fără zidire. Nu citirea cuvântului lui Dumnezeu, ci puterea şi duhul lor cel lăuntric, înţelese de către noi, ne slujesc la mântuire.

Acestea şi multe alte rânduieli puse cuviosul părinte pentru a servi la curăţire de patimi pe care nu le vom aşeza aici pentru a nu lungi cuvântul.

Roadele nu întârziară să apară, căci la fel ca sfântul Teodor, ucenicii săi îi uimeau pe călugării din oraş cu credincioşia faţă de temeiurile străvechi ale monahismului.

Din pizma urâtorului de bine, diavolul, i se pricinui cuviosului părinte multă strâmtorare, căci primind pe căpitanul Neiolov să îi fie ucenic, nu ezită să îl mustre pentru nedreptăţile săvârşite. Iar Neiolov mâniindu-se îl târî pe cuviosul părinte la judecăţi. În drumurile sale, sfântul Teodor îl întâlni pe sfântul Tihon din Zadonsk despre care se spune că de nimeni nu se bucurase vreodată ca de vedere sfântului părinte Teodor.

Cuvând sfântul primi poruncă împărătească de a fi decăzut din cinul de stareţ şi ieromonah şi trimis ca un făcător de tulburare la Mănăstirea Soloveţului. Ca pogorământ, i se îngădui să ia cu sine şi averea sa. Mare le fu uimirea când văzură că toată averea sa era o scoarţă de pănură, o pernă, o zeghe de oaie, o mantie şi o rasă.

9 ani petrecu sfântul părinte la Mănăstirea Soloveţ, închis într-o chilie rece care era încălzită numai de 2 ori pe săptămână. O dată pe an veneau doi ucenici ai săi de la Mănăstirea Sanaxar să-şi vadă şi să-şi ajute părintele şi învăţătorul. Pe lângă aerul umed al ţinutului Solovki, aerul închis din chilia neaerisită îl făceau pe cuviosul stareţ să se înăbuşă până la pierderea cunoştinţei. Când îl aflau astfel, îl târau afară şi îl frecau cu zăpadă. Pe toate le îndura cuviosul părinte cu smerenie şi cu deplină ascultare faţă de voia lui Dumnezeu.

În cele din urmă, unul din ucenicii stareţului reuşi să primească binecuvântarea întoarcerii bătrânului stareţ la mănăstirea sa şi redarea putinţei de sluji ca ieromonah.

Mângâindu-se negrăit de întoarcerea în mănăstirea sa, cuviosul stareţ şi ucenicii începură din nou să se nevoiască în pace şi bucurie duhovnicească.

Însă pacea nu rămase mult timp, căci urmară şi alte strămtorări de la cel care era atunci egumen al mănăstirii Sanaxar şi nu numai. Mult se mâhnea cuviosul părinte pentru amărăciunea pricinuită de învârtoşarea inimilor unor fraţi.

La 19 februarie 1791, ostenit de anii de nevoinţă şi de surghiun, sfântul părinte iertând şi rugându-se pentru toţi plecă la sălaşurile gătite de Dumnezeu drepţilor Săi, fiind îngropat în biserica pe care o înălţase.

Până astăzi, sfântul părinte săvârşeşte mulţime de minuni. În anul 1999, fu proslăvit cu sfinţii.

Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului Vladimirskaia

Conform vechii tradiţii, Sf. Evanghelist Luca a zugrăvit trei icoane ale Maicii Domnului. Văzându-le, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a spus: „Harul Celui ce S-a născut din Mine şi al Meu să fie cu sfintele icoane”. Una dintre aceste trei este cea pe care noi o cunoaştem ca icoana din Vladimir.

Icoana Preasfintei Stăpâne până în anul 450 s-a aflat la Ierusalim, iar apoi a fost dusă la Constantinopol. În prima parte a secolului XII sfânta icoană a fost trimisă de către Patriarhul Constantinopoului Luca în dar marelui cneaz Iurie Dolgoruki, întemeietorului oraşului Moscova şi aşezată de el în mănăstirea pentru fecioare din Vâşgorod. Satul Vâşgorod aparţinuse în trecut sfintei întocmai cu apostolii cneaghine Olga, iar din 1155 a devenit moştenirea fiului cneazului Iurie – Andrei Bogoliubski, care era foarte evlavios şi cucernic. Continue reading

Rugăciune la icoana Maicii Domnului din Vladimir

O, Preaminunată Ocrotitoare cerească a întregii Ortodoxii, primeşte şi razele gândurilor noastre pe care le îndreptăm cu smerenie către Tine. Păzeşte-ne pe noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi abate norul mâniei lor dinspre noi, ca întru pace să-Ţi dăruim curgerea rugăciunii noastre. Pe scaunul slavei cereşti ai fost aşezată de Cel Căruia Te-ai făcut Scaun preaînalt a toată desăvârşirea. De acolo veghezi ca O Împărăteasă asupra poporului Tău şi pe îngeri îi trimiţi, ca să păzească pe robii Tăi de toată vătămarea protivnicilor noştri. Sub lumina privirii Tale iubitoare de Maică ajută-ne să punem începutul cel bun al pocăinţei şi să învăţăm şi noi alfabetul virtuţilor. Pe cei din primejdii îi acoperă cu darul Tău, pe cei întristaţi îi povăţuieşte la limanul păcii dumnezeieşti şi pe noi, pe toţi, ne întăreşte întru mărturisirea dreptei credinţe prin cuvânt, dar mai ales prin faptele cele bune izvorâte dintr-o inimă smerită şi iubitoare.
Cu sabia rugăciunii Tale taie toate gândurile patimilor noastre şi tulburarea furtunii ispitelor de pe marea vieţii o potoleşte, ca întru pace să petreacă robii Tăi în toate zilele în aşteptarea Împărăţiei celei cereşti. Zdrobeşte sub picioarele gândurilor noastre smerite pe vrăjmaşii care caută să ne prăbuşească în prăpastia răutăţii. Ridicând mâinile Tale la rugăciune dobândeşte pentru noi surparea gândurilor întunecate şi străluceşte mintea noastră cu lumina Soarelui înţelepciunii. Nu avem pocăinţa cea mântuitoare şi nici nu ştim a ne ruga pentru a atrage asupra noastră mila Stăpânului, dar nu ne lăsa pe noi, Maică preacinstită, ci cu însăşi cheia rugăciunii Tale descuie-ne uşa milei dumnezeieşti. Împacă viaţa noastră şi în ceasul sfârşitului vieţii noastre pământeşti să ne întâmpini cu faţă luminoasă şi cu nădejdea mântuirii, alungând de la noi toată frica, spre a te lăuda cu bucurie în vecii vecilor. Amin.

Un cadou deosebit – o icoană

Un cadou deosebit pe care îl puteți oferi atât de Sfintele Sărbători ce se apropie, cât și cu ocazia oricărei aniversări sau eveniment deosebit (nuntă, botez), este o icoană. O icoană autentică cu Sfântul al cărui nume îl poartă, puteți oferi celor dragi din familia dumneavoastră la orice aniversare. Un astfel de cadou poate fi destul de costisitor dar el rezistă în timp și poate fi lăsat moștenire de la o generație la alta.

Și cu ocazia nunții, o icoană este un cadou foarte potrivit, ea amintindu-le celor doi de binecuvântarea primită la cununie, de legământul făcut în fața altarului și ajutându-i să treacă mai ușor prin necazurile vieții, dacă se închină cu evlavie.  La cununie se poate oferi icoana cu Sfântul sau praznicul pe care cei doi și-l aleg ca fiind hramul casei lor.

În vechime, în Rusia, fiecare copil primea la botez o icoana cu Sfântul al cărui nume îl purta, pentru a-i fi ocrotitor pentru tot restul vieții.  Aceasta se numea icoana rostului pentru ca avea înălțimea egală cu cea a copilului de la naștere.  Avea un rol deosebit în viața copilului, care era de mic familiarizat cu rugăciunea, cu viața sfântului ocrotitor pe care îl avea ca exemplu în viața sa.

Dacă copilul nu poartă un nume de Sfânt, atunci se poate alege o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul sau o icoană cu un Sfânt la care părinții copilului au evlavie. Dacă copilul poartă un nume de Sfânt ( mai rar) pentru care nu există o reprezentare iconografică, se poate cere iconarului să facă icoana sfântului, având la bază viața Sfântului respectiv.

Primele icoane ale lui Hristos și ale Fecioarei

Traditia Bisericii afirma ca prima icoana a lui Hristos a aparut inca din timpul vietii Sale pamantesti. Era imaginea numita in Occident “Sfantul Chip”, iar in Biserica Ortodoxa “imaginea nefacuta de mana omeneasca” (acheiropoietos).

Istoria provenientei acestei prime imagini a lui Hristos ne este transmisa de textele Liturghiei ce-i este dedicata, la 16 august. Astfel, “infatisand preacuratul Tau chip, l-ai trimis credinciosului Abgar, cel ce voise a Te vedea, Tu, Care dupa Dumnezeire, nevazut esti heruvimilor” (stihira glasului 8 de la vecernie). Continue reading

Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni “Portăriţa”

Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, numită “Portăriţa” – Παναγία Πορταϊτισσα – se află în paraclisul de la poarta Mănăstirii Iviron, cum se întră în curte, pe partea dreaptă. Potrivit tradiţiei athonite, această icoană a venit pe mare, din Bizanţ.
În vremea prigoanei icoanelor – iconoclasmul – trăia în Niceea Asiei Mici o văduvă credincioasă, ce avea un singur fiu. Ea păstra cu mare evlavie această icoană a Maicii Domnului în casa sa. La un control făcut de trimişii împăratului, aceştia au găsit icoana şi au spus ameninţător văduvei: “Dă-ne bani ca să scapi împreună cu icoana ta, altfel vom împlini poruncile!”. Atunci femeia le-a dat bani mulţi, să-i dea un răgaz până a doua zi. Noaptea l-a luat pe fiul ei şi icoana şi au mers pe ţărm. Continue reading

Icoana făcătoate de minuni a Maicii Domnului din Kazan

Maica Domnului din KazanIcoana Maicii Domnului din Kazan (Kazanskaya) este o icoană făcătoare de minuni foarte cunoscută în Biserica Ortodoxă Rusă, ce a fost considerată de-a lungul veacurilor ocrotitoarea oraşului Kazan şi a poporului rus. Această icoana a Maicii Domnului cu Pruncul este unică prin faptul că în ea este reprezentată o singură mână, cea a lui Hristos care binecuvîntează. Mâinile Maicii Domnului şi mâna stângă a Mântuitorului nu sunt vizibile, ci se află sub veşminte. Două mari catedrale, în Moscova şi în Sankt Patersburg, sunt închinate Maicii Domnului din Kazan şi alte numeroase biserici din întreaga Rusie. Icoana este sărbătorită pe 21 iulie şi 4 noiembrie. Numele icoanei vine de la localitatea, unde icoana a apărut, a fost păstrată, şi de unde cinstirea ei deosebită s-a răspândit în mai toate aşezările ţării. Continue reading

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț – Lidianca

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt este una dintre cele mai vechi si frumoase icoane din tara, renumita ca facatoare-de-minuni. Istoria acestei icoane ne-a fost insemnata in scris de catre “staretul Neonil”, in anul 1839.

Cea mai veche si mai valoroasa, nu doar dintre icoanele facatoare de minuni din Moldova, ci din Romania, este considerata Maica Domnului “Lidianca”, de la Manastirea Neamt. Aceasta icoana este cunoscuta cu numele de Lidianca pentru ca ar fi o copie dupa o icoana a Maicii Domnului din Lida si pentru ca are chipul Sfantului Gheorghe, originar din Lida. Continue reading

Rugăciunea celor care își doresc să devină părinți

Auzi-ne pe noi Doamne, Milostive si Preaputernice, ca prin rugaciunile noastre sa ne trimiti harul tau. Fii milostiv Doamne si catre rugaciunea noastra, adu-ti aminte de legea Ta, cea de inmultire a neamului omenesc si ne fii si noua milostiv acoperitor, ca prin ajutorul Tau sa ramana pastrata legea data de Tine. Tu cu puterea cea stapanitoare, din nimic si din toate le-ai facut si ai pus inceput la toate cele existente in lume; L-ai creat pe om dupa chipul Tau si cu mare taina ai sfintit Cununia prin inchipuirea Tainei Unirii lui Hristos cu Biserica. Cauta Milostive Doamne, catre robii Tai care sunt uniti prin taina Cununiei si cer acum ajutorul tau, ca sa fie roditori si sa-i vada pe fiii fiilor sai, chiar pana in al treilea si al patrulea neam: si sa ajunga pana la dorita batranete si sa intre in imparatia Cerurilor prin Domnul nostru Isus Hristos. Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea Tatalui si Fiului si Sfantului Duh Amin.