Icoane românești

Cele mai vechi icoane, care s-au inspirat din sursa egipteană, au fost realizate în Orientul Apropiat. O altă grupă cuprinde icoanele bizantine propriu zise, care decurg din tradiția picturii elenistice, cu centrul la Constantinopol, de unde s-au răspândit într-o etapă ulterioară de-a lungul lumii balcanice și al Europei răsăritene, influențând creația artistică în Serbia, Bulgaria, Țările Române și Rusia. Icoanele școalei din insula Creta, pictate în Grecia sau în Veneția, mai ales după căderea Bizanțului în puterea imperiului Otoman, sunt un produs de sinteză între arta bizantină și cea apuseană a Renașterii italiene. Continue reading

Regăsirea tradiţiei în arta sacră românească

Întoarcerea fiului risipitor sau despre regăsirea tradiţiei în arta sacră românească

Studiul de faţă îşi propune să atragă atenţia asupra unei etape drum întoarcerii fiului risipitor la Tatăl, identic cu acela parcurs de arta sacră românească care, născută în timpurile în care arta bizantină reprezenta modelul indicat într-un spaţiu ortodox, maturizată în secolele următoare, a părăsit la un moment dat această tradiţie, sub presiunea curentelor apusene de tot felul. Studiul proceselor verbale ale Şedinţelor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1889-1898 a scos la lumină această încercare de întoarcere şi de regăsire a tradiţiei iconografice pierdute, precum şi dificultăţile de realizare ale acestui vis ce nu avea să se împlinească decât mult mai târziu. Continue reading

Arta Muntelui Athos. Şcoala cretană

Imediat după căderea Constantinopolului, lipseşte pentru aproximativ şaizeci de ani orice fel de lucrare iconografică în Sfântul Munte. Când pictura reapare în al doilea deceniu al secolului XVI, sau puţin mai târziu, ea are o formă diferită. Încă de la prima ei reapariţie prezintă elemente ale aşa-zisei şcoli cretane, care este o iradiere a gândirii isihaste.

Constantinopolul a fost întotdeauna focarul care a răspândit continuu forme şi idei artistice spre alte centre ale spaţiului grec care au dezvoltat tendinţele locale. Astfel, spre sfârşitul secolului al XIII-lea, sub influenţele acestui focar, s-a configurat stilul macedonean, mai uman, mai vivace, mai dramatic decât altele şi care a împodobit Athosul cu cele mai minunate opere, cu adevărat de cea mai bună calitate artistică. Continue reading

Canoanele icoanei și scopul lor

Reprezentarea lui Hristos este o sarcina de temut. La fel este si in ceea ce priveste reprezentarea omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu. Se cuvine sa nu-i falsificam catusi de putin trasaturile, riscand in felul acesta sa cadem in caricatura.

Si calcarea in picioare a chipului omului inseamna o jignire adusa lui Dumnezeu. De aici si exigenta Bisericii Rasaritului ca pictorii de icoane sa se conformeze unui ansamblu de canoane, calauze si paveze care garanteaza o continuitate si o unitate doctrinara mai presus de frontiere.

Definita in mod canonic, tema icoanei nu e de competenta artistului. La fel si simbolismul ei. Diferita de arta profana, unde simbolismul se exprima prin alegorie, tema icoanei nu va putea fi rodul unei gandiri intelectuale, deoarece ea reveleaza in mod spontan taina pe care a reprezentat-o. Mai mult, icoana traieste din aceasta realitate si nu se intelege decat din interior, ridicand un colt al voalului realitatii duhovnicesti dincolo de orice formulare verbala. Continue reading

Icoana românească din Transilvania

Imagine sacră şi document de istorie naţională
În spaţiul românesc, în Muntenia şi Oltenia, în Moldova, Basarabia şi Bucovina, în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, icoanele au un rol deosebit de important în cult, fiind specifice bisericii ortodoxe şi tradiţiei bizantine. Iniţial, denumirea de icoană îşi are originea în limba română din termenul grecesc ikon, care înseamnă chip, portret sau imagine. Astăzi, în accepţiunea istoricilor de artă, a cercetătorilor fenomenului artistic, icoana este considerată obiect de cult şi operă de artă, creată pentru bisericile ortodoxe, având o mare răspândire în lumea bizantină şi postbizantină, fiind realizată în tehnica picturii tempera pe panouri de lemn. Continue reading

Acatistul Sfinților Mucenici Romanov

Rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1

Alesilor si de toata lumea laudati tari mucenici, mijlocitori ai pamantului rusesc si rugatori sfinti ai poporului rus, dreptcredionciosului tar Nicolae, tarinei Alexandra si copiilor lor Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si Alexei, cantare de lauda sa le aducem, cu credinta si cu dragoste. Pentru ca aveti indrazneala catre Domnul, care v-a proslavit, ocrotiti-ne de toate relel si nevoile cu rugaciunile voastre, pentru ca noi sa va cantam asa : Bucurati-va sfintilor tari mucenici, care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni ! Continue reading

Cele șapte plânsuri ale Sfântului Efrem Sirul

Rugaciuni pe care le rostesc cei ce vor sa-si schimbe voia lor cea plecata catre patimi si dezmierdari

PLÂNSUL DE LUNI SEARA

Primeste rugaciunea gurii mele celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase; si sa nu te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic si nepriceput. Nici sufletul meu, care de iad se apropie, nu-l judeca nevrednic de mangaierea Ta. Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea pierduta, caci m-am facut pustiu de a ma indrepta catre toata osardia si tot gandul cel bun. Caci, dupa ce m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, am intunecat sufletul meu si de betia patimilor este innegrita inima mea. Continue reading

Un discurs despre iconografie

de Arhiepiscop Ioan Maximovici

Iconografia s-a născut în ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos şi-a şters faţa cu o pânză, imprimându-şi pe aceasta chipul Său dumnezeiesco-uman. Potrivit tradiţiei, Evanghelistul Luca a pictat chipul Maicii Domnului; şi, de asemenea, potrivit tradiţiei, astăzi există încă multe icoane pictate de el. Ca un adevărat pictor, el nu a pictat numai primele icoane ale Maicii Domnului, ci şi pe cele ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi poate că şi altele care nu s-au păstrat. Continue reading

Stilul brâncovenesc în pictura de icoane

Premize şi cristalizare

In istoria culturala a Tarilor Romane secolul al XVII-lea este considerat cel mai original si cel mai complex. Prin legaturile lor intense politice si culturale , pe care le-au promovat, au pus de multe ori cele doua tari , precum si pe oamenii epocii in relatii stranse si directe cu realitati diferite cum erau cele din Transilvania, Venetia, Kiev, Constsntinopol sau Athos, ceea ce a contribuit, desigur, la accetarea unor influente care au dus la aparitia unor schimbari de viziune si in domeniul artei. Continue reading

Tehnica pictării icoanelor bizantine

Tehnica iconografiei este complexă şi specifică, treptele pictării icoanei au fost elaborate în vechime şi prin tradiţie, se transmit iconarilor din generaţie în generaţie. Lucrul asupra icoanei se împarte în patru etape de bază: alegerea suportului, aplicarea grundului, pictura şi consolidarea ei. Fiecare icoană este deci formată din patru părţi principale, adică straturi. Continue reading