Despre judecată şi osândă

Sfântul Nicolae Velimirovici despre judecată şi osândă
Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat (Ioan3: 18).

Cel care crede în Hristos Domnul nu este judecat, căci el se judecă singur pe sine şi îşi conduce paşii după lumina care este înaintea lui. Asemenea omului care umblă în întuneric mult şi se călăuzeşte numai după lumânarea pe care o ţine în mână – aşa este acela care crede în Hristos, adică, care umblă după El precum umblă omul după lumina ce-l călăuzeşte prin întunericul vieţii. Cel care nu crede a şi fost judecat. Adică, cel care nu are călăuză pe calea cea necunoscută încă de la primul pas pe care îl face, s-a şi rătăcit, a şi pierdut drumul.
Cel care nu crede în Hristos se condamnă pe sine la ignoranţă, la neputinţă, la mânie, la mersul slăbănog de-a lungul unui drum întortocheat şi fără capăt, la viciu, la disperare, şi poate chiar la sinucidere. El merge ca un osândit la chinul cel veşnic în ambele lumi: şi în această lume a simţurilor trupeşti înşelătoare, şi în lumea cealaltă, spirituală. O cât de întunecată este cărarea fiilor şi fiicelor necredinţei, şi cât de adânc este hăul dintre oricare doi paşi ai lor!

O Stăpâne Atotmilostive, cu adevărat nu avem pe nimeni în care să credem afară de Tine, căci doar Tu ne mântuieşti pe noi din noaptea păcatului şi a morţii,

Despre judecata după trup şi judecata după duh
Voi judecaţi după trup (loan 8: 15).

Aşa le-a spus Atotştiutorul Stăpân răilor evrei: Voi judecaţi după trup. Căci ei prinseseră o femeie săvârşind adulter şi voiau să o omoare cu pietre din cauza păcatului ei cu trupul. Dar Stăpânul s-a uitat la sufletul femeii, şi a văzut că el încă mai poate fi mântuit şi schimbat, şi a adus-o la pocăinţă şi apoi i-a dat drumul. Căci şi de săvârşise fapta adulterului, totuşi sufletul ei nu era cu totul adulter. Pe când fariseii pururea erau adulteri cu inima, şi ştiau cu viclenie să ascundă acest păcat, să nu-l condamne, ci să condamne numai adulterul cu fapta, şi numai atunci când cei care îl comiteau erau prinşi în fapt.
Oamenii duhovniceşti judecă după duh, iar oamenii trupeşti, după trup. Chiar şi astăzi, evreii, pedepsiţi şi împrăştiaţi printre celelalte neamuri, tot aşa judecă, după trup. Căci ei nu vor să fie duhovniceşti şi să judece duhovniceşte, după duh, ci doar exterior, după Legea scrisă pe hârtie sau în natură. Căci, dacă ei ar fi învăţat să judece faptele după duh, ei L-ar fi recunoscut imediat pe Stăpânul Iisus că este Mesia şi Mântuitorul.

Să fim deci cu băgare de seamă, fraţi creştini, să nu judecăm după trup. Să ne păzim a judeca prea degrabă pe acela care din nebăgare de seamă cade în păcat, ori a lăuda prea degrabă pe acela care cu fapta îndemânatic este să nu păcătuiască înaintea oamenilor, dar care cu inima zace în iadul păcatelor. Să ne păzim de greşeală, să nu cumva să judecăm oamenii şi lucrurile după impresiile simţurilor noastre, ci să ne străduim a judeca lucrurile duhovniceşte, adică prin Duhul. Căci iată sîntem fii ai Duhului şi ai Luminii, căci cu toţii sîntem botezaţi.

O Stăpâne Iisuse Hristoase, învaţă-ne pe noi şi călăuzeşte-ne pe noi să nu judecăm niciodată după trup, ci pururea după duh, căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)