Despre cei doi Adami: cel de moarte-aducător şi Cel de Viaţă-Dătător
Sfântul Nicolae Velimirovici despre cei doi Adami: cel de moarte-aducător, şi Cel de Viaţă-Dătător
Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia (I Corinteni 15:22).
În Adam, viaţa este semănată întru ruşine; iar în Hristos, viaţa se ridică în slavă. Păcatul este de la Adam, iar dreptatea este de la Hristos. Slăbiciunea şi moartea vin de la Adam, iar puterea şi viaţa vin de la Hristos. Astfel, în Adam noi cu toţii murim. Şi astfel, în Hristos noi toţi vom învia. Acela este omul cel pământesc; pe când acesta este Omul Cel Ceresc. Acela este omul trupesc, pe când Acesta, Cel duhovnicesc. Hristos nu de dragul Său a înviat, ci de dragul nostru, precum nu de dragul Său S-a răstignit, ci de dragul nostru. Căci dacă învierea Sa nu înseamnă şi învierea noastră, atunci a Sa înviere nu este dulceaţă, ci amăreală. Unde ar fi atunci dragostea lui Dumnezeu? În ce ar mai consta atunci sensul mizerabilei noastre vieţi pe pământ? Care ar mai fi atunci scopul venirii lui Hristos pe acest pământ?
Acolo unde sfârşeşte Adam, începe Hristos. Adam sfârşeşte în mormânt, iar Hristos începe cu învierea din mormânt. Neamul lui Adam este acea sămânţă care se aruncă în pământ, putrezeşte şi moare, acea sămânţă care nu vede soarele. Este acea sămânţă care nu crede că ea poate încolţi şi scoate capul de sub pământ, spre a înflori într-o tulpină verde care să facă frunze, flori şi fructe. Pe când neamul lui Hristos este un câmp verde pe care a încolţit grâul, a crescut şi a înverzit, a făcut frunze, muguri şi spice care aduc roadă multă. „În Adam” nu înseamnă doar că vom muri într-o zi; ci mai curând înseamnă că deja suntem morţi – morţi până la unul. „În Hristos” nu înseamnă doar că vom învia într-o zi, ci mai curând că deja de pe acum suntem vii – că de pe acum sămânţă îngropată în noi a început să germineze şi să răsară în lumina soarelui. Exprimarea cea mai totală a morţii se vede în mormânt, iar exprimarea completă a vieţii nu se va vedea decât în împărăţia cea veşnică a lui Dumnezeu, în Ceruri. Mintea fiilor lui Adam este conformă cu moartea, împăcată cu ideea că totul se supune inexorabil morţii, şi se afundă ca atare mereu mai mult în pămînt. Pe când mintea fiilor lui Dumnezeu se revoltă Împotriva morţii şi putreziciunii, şi luptă tot mai mult ca omul să scoată capul la lumină, cu ajutorul harului Domnului nostru Iisus Hristos.
O Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Carele ai înviat a treia zi din mormânt, luminează minţile noastre, ale tuturor pămîntenilor, ca să fugim de întuneric şi pieire şi să tindem pururi către lumina şi viaţa veşnică ce se află numai întru Tine, căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.
(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)
