Despre hrana sufletului

Sfântul Nicolae Velimirovici despre hrana sufletului
Eu sunt Pâinea Vieţii (loan 6: 48).

Astfel a grăit Stăpânul Hristos neamului omenesc celui flămând. Acest cuvânt s-a împlinit timp de nenumărate secole după aceea, în vieţile nenumăraţilor următori ai lui Hristos care L-au primit pe Stăpânul ca hrană a sufletelor lor. Un tânăr disperat care era aproape de sinucidere s-a dus să se spovedească la un preot. Preotul l-a ascultat cu atenţie şi i-a zis: „Fiule, tu însuţi trebuie să te învinovăţeşti pentru nenorocirea ta. Sufletul tău flămânzeşte de moarte. De-a lungul întregii tale vieţi, tu nu ai învăţat decât să-ţi hrăneşti trupul, şi nu te-ai gândit niciodată că şi sufletul are nevoie de hrană; de o hrană mult mai preţioasă şi mai pretenţioasă decât cea a trupului, şi într-o măsură mult mai mare decât are nevoie trupul de a lui. Sufletul tău este acum în primejdie de moarte din cauza foametei la care l-ai supus. Fiule, împărtăşeşte-te de Trupul şi Sângele lui Hristos. Numai aceasta îţi poate mântui sufletul de la pieire. Zilnic şi mereu împărtăşeşte-te de Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Căci El este Pâinea de Viaţă Făcătoare a sufletelor noastre.” Tânărul l-a ascultat pe preot şi s-a întors la viaţă.
Fraţilor, să ne hrănim sufletele cu Hristos ca astfel să le avem mereu vii şi sănătoase. Să ne hrănim mereu mintea cu gândul lui Hristos astfel încât să o avem mereu luminată şi limpede. Să ne hrănim mereu inima cu iubirea lui Hristos astfel încât ea să fie mereu plină şi fericită. Să ne hrănim mereu voinţa cu poruncile lui Hristos şi cu exemplul vieţii Lui, astfel încât în fiecare clipă noi să avem puterea de a face faptele cele bune. Să fie gândurile lui Hristos gândurile noastre şi iubirea lui Hristos iubirea noastră şi buna voire a lui Hristos buna voire a noastră. Mereu şi mereu să ne hrănim sufletele cu Stăpânul Hristos; iară întrerupere să ne împărtăşim sufletele cu Trupul Lui şi cu Sângele Lui. Căci nici o Pâine nu este mai hrănitoare decât El, şi nici o băutură nu este mai dulce decât El. La Sfânta împărtăşire, El ni Se dăruieşte desăvârşit: cu Trupul şi cu Sângele Lui. Dar Sfânta împărtăşire este şi o avertizare că sufletele noastre trebuie mereu să se hrănească cu El, mereu să se împărtăşească cu El, tot aşa cum nu putem să trăim nici o clipă fără să respirăm.

O Stăpâne Doamne Dulcele nostru lisuse, mişcă sufletele noastre ca mereu să dorească a se hrăni cu Tine şi a rămâne vii, căci Tu eşti Pâinea Vieţii, şi Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.
(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)