Despre milostenie

Sfântul Nicolae Velimirovici despre milostenia cea lăuntrică
Daţi mai întîi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate (Luca 11:41).

Curăţenia cea din afară îi sade bine omului. Dar aceasta este o curăţenie mai mică. Curăţenia lăuntrică este incomparabil mai importantă decât cea trupească. Aceasta este cea mai mare curăţenie. Un blid este mult mai folositor când este curat şi strălucitor în interior, chiar dacă exteriorul este plin cu funingine. Dar când când el e strălucitor pe dinafară, dar plin de murdărie în interior cine va îndrăzni să mănînce sau să bea oare de acolo? în lume se află nenumărate exemple de curăţenii şi de învăţători care sunt mai mult ai trupului decât ai sufletului. Căci iată, fraţilor, cum învăţătorul nostru, adevăratul şi marele nostru Model de curăţenie, pune această curăţenie mai mare pe seama milostivirii celei lăuntrice. Milostenia inimii, cea făcută din inimă, este cea care spală sufletul omului. Milostenia făcută din inimă este cea care curăţeşte inima omului. Milostenia făcută din suflet este cea care curăţeşte sufletul omului. Milostenia făcută întru toată cunoştinţa şi cu toată mintea este cea care curăţeşte mintea şi cugetul omului, într-un cuvânt, milostenia cea lăuntrică este cea care curăţeşte întreg omul. Dacă milostenia vine doar din mână, ea nu curăţeşte nici mâna, şi cu atât mai puţin inima, sufletul şi mintea omului. Milostenia cea făcută cu mâna este indispensabilă, dar ea îl curăţeşte pe omul care o face doar atunci când cu mâna este unită şi inima. Mai există şi alte feluri de milostenie, pe lângă cea făcută cu mâna. Rugăciunea fierbinte pentru celălalt, este un fel al milosteniei lăuntrice, şi de asemenea durerea inimii pentru suferinţa umană, sau bucuria cea mare la vederea bucuriei celuilalt. Aceasta este milostenia cea din inimă, care curăţeşte şi inima, şi sufletul şi mintea, şi trupul.
O Atotmilostive şi Atotcurate Stăpâne, ajută-ne nouă să ne dobândim curăţenia cea mai mare, prin milostenia cea adevărată a inimii.

Despre binele milosteniei
Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-l ajuţi (Pildele lui Solomon 3: 27).

Domnul ţie nu-ţi refuză cele de care ai nevoie, deci nici tu nu refuza pe omul pe care Domnul 1-a trimis la tine ca să-ţi cerce inima. Dacă o dată în viaţă âţi întinde un cerşetor mâna ca să-i dai ajutor, dă-i şi nu-1 refuza. Adu-ţi aminte de toţi anii vieţii tale, şi de toate ceasurile dintr-o zi, şi toate minutele unui ceas, minute din atâtea mii de zile în care şi tu âţi întinzi mâna către Dumnezeu cerând ajutor, iar Dumnezeu âţi dă şi nu te refuză niciodată. Adu-ţi aminte de milostivirea lui Dumnezeu, şi atunci lipsa ta de milostivire te va arde ca un cărbune aprins, şi nu-ţi va da pace până când nu te vei pocăi şi nu-ţi vei muia inima.
Să nu zici: „Cerşetorii mă enervează!” Pe pământ trăiesc atâtea milioane de oameni, şi ei toţi cerşetori sunt înaintea lui Dumnezeu! împăraţii ca şi lucrătorii cu palmele, cei bogaţi ca şi cei care slujesc, ei toţi sunt cerşetori înaintea lui Dumnezeu. Şi Domnul niciodată nu zice: „Cerşetorii Mă enervează!” O, omule, dă mulţumită lui Dumnezeu când vine cineva să ceară ceva de la tine, de ordin sufletesc sau material! Aceasta înseamnă că eşti un om în care Dumnezeu are încredere. Aceasta înseamnă că Dumnezeu ţi-a încredinţat ţie unele dintre cele bune ale Lui, căci toate cele bune de pe pământ şi din ceruri ale Lui sunt. Arată-te vrednic de această dumnezeiască încredere; arată-te vrednic în acestea mai mici, aşa încât să fii aflat vrednic şi de încredinţarea celor mai mari!
O, Stăpâne Doamne Cel bogat întru toate, înmoaie inimile noastre şi luminează înţelegerea noastră, ca fim milostivi întru bunurile pe care Tu, în atotmilostivirea Ta, ni le-ai încredinţat nouă, Căci a ta este toată slava şi mulţumită în veci, Amin.
(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)