Despre moartea ca somn

Sfântul Nicolae Velimirovic despre moartea ca somn
Lazăr, prietenul nostru a adormit; Mă duc să-l trezesc (loan 11: 11).

Domnul Vieţii numeşte moartea „somn”. O cât de mare mângâiere sunt cuvintele acestea pentru noi! O ce dulce veste este aceasta lumii! Moartea trupului, prin urmare, nu înseamnă sfârşitul omului, ci ea este doar un somn din care El ne poate trezi; El Care a trezit praful pământului la viaţă prin Cuvântul Său.
Când Domnul a strigat cu glas mare Lazăre! (loan 11: 43), omul s-a trezit şi a trăit. Domnul cunoaşte numele fiecăruia dintre noi. Dacă Adam a cunoscut numele fiecărei creaturi a lui Dumnezeu, cum atunci să nu ne cunoască Domnul nostru pe fiecare după nume? El nu numai că ne cunoaşte pe fiecare după numele nostru, dar ne şi cheamnă pe nume. O, dulce este glasul de viaţă dătător a Unului Singur iubitor de oameni! Acest glas poate ridica şi din pietre fii ai lui Dumnzeu. Cum atunci nu ne-ar putea ridica El şi pe noi din somnul cel de piatră al păcatului?
S-a povestit că un om a ridicat piatra ca să-l ucidă pe fratele lui. Dar în acea clipă a auzit glasul mamei lui strigându-1 pe nume. Doar ce a auzit acel glas şi braţul a început să-i tremure. El a dat drumul pietrei şi i-a fost ruşine de fapta lui rea. Glasul mamei lui 1-a împiedicat să comită crima, păcatul de moarte. Dacă glasul unei mame poate mântui şi scăpa de la moarte, cu cât mai mult nu va face-o glasul lui Dumnezeu, Făcătorul vieţii?
Ori de câte ori Domnul a strigat pe cinva pe nume, chiar mort cu trupul fiind acela, el s-a trezit şi a înviat. Dar dacă cel mort era mort cu sufletul, el nu s-a trezit şi nu a înviat când 1-a strigat Dumnezeu. Căci pentru această trezire, şi pentru această viaţă, trebuie ca cel strigat să vrea să audă glasul care-1 cheamă. O, Iudă! Tu vinzi cu o sărutare! Iuda, cu o sărutare vinzi pe Fiul Omului (Luca, 22: 48)? Iată, aşa a strigat Glasul Dătător de viaţă, dar cel mort cu sufletul nu 1-a auzit! Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti (Fapte 9: 4)? Acelaşi Glas Dătător de Viaţă a strigat iar cel adormit în somnul păcatului a auzit şi s-a trezit şi s-a făcut viu. Cu adevărat, mult mai adînc este somnul păcatului decât somnul morţii, iar cel căzut în somnul păcatului cu greu se mai poate trezi.
O! Dulce al nostru Doamne, trezeşte-ne pe noi din somnul păcatului, trezeşte-ne, Doamne! Căci a Ta este slava şi mulţumită în veci.

Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi ei râdeau de El, ştiind că [fata] a murit. (Luca 8: 52-53).

Aceste cuvinte se referă la fiica lui lair. lair însuşi a spus că fiica lui a murit, iar slugile lui au confirmat aceasta. Şi totuşi Domnul, Dătătorul vieţii, a spus: Nu plângeţi, n-a murit, şi ei au râs de El pentru că ştiau că fata a murit. Ignoranţii totdeauna susţin că ştiu mai bine decât Cel Care ştie cu adevărat.
Orbii totdeauna susţin că văd mai bine decât Atotvăzătorul. Dar când fata s-a ridicat şi s-a arătat vie, ignoranţii s-au mirat îndată cu mirare mare (Marcu 5: 42). Chiar şi azi ignoranţii râd când aud de adevărul dumnezeiesc. Căci adevărul dumnezeiesc spune că există Dumnezeu. Pe când ignoranţii râd şi spun că nu există Dumnezeu. Adevărul dumnezeiesc spune că există împărăţia Cerurilor. Dar ignoranţii râd chiar şi de aceasta, ca şi când ei ar şti că nu există o împărăţie a cerurilor. Adevărul cel dumnezeiesc spune că morţii vor învia. Dar ignoranţii râd şi neagă acest lucru, ca şi când ei ar şti că el nu există. Şi când va veni Dumnezeu şi cu îngerii Lui, întru împărăţia Cerurilor şi învierea morţilor, atunci ignoranţii se
vor mira îndată cu mirare mare (Marcu 5:42).
Oare cine va putea vreodată mântui lumea de ignoranţi? Nimeni pe lume în afară de Hristos, Cel Atotputernic şi Ştiutor. Dar oare cum s-ar putea mântui ignoranţii? Prin nimic altceva decât prin credinţa în Hristos şi faţă de Hristos. Dar care sunt cei mai ignoranţi oameni pe lume? Ei sunt aceia care neagă tot ceea ce a spus Hristos şi afirmă ca adevărat tot ceea ce El a numit minciună, într-un cuvânt: sunt aceia care cred că ştiu ei mai bine ceva ce este contrar cunoaşterii lui Hristos. Ei sunt cei mai răi şi mai periculoşi dintre ignoranţi, atât pentru ei înşişi, cât şi pentru alţii. Fraţilor, aflaţi că orice şi oricine este capabil să ne înşele, cu singura excepţie a lui Hristos, Care este Domnul, Dumnezeul, dar şi Prietenul nostru. El pururea Ştie toate, pe când noi nu ştim întotdeauna, decât numai atunci când privim la El, şi ascultăm cuvântul Lui.
O Preamilostive şi Atotmilostive Doamne, ajută tuturor ignoranţilor, ca măcar înaintea ceasului morţii şi al judecăţii să se mire cu mirare mare, ca şi ei să se mântuiască în împărăţia sfinţilor Tăi. Căci Ţie se cuvine slava şi mulţumită în veci, Amin.
(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)