Predică la deschiderea minunată a mormintelor

Sfântul Nicolae Velimirovici – Predică la deschiderea minunată a mormintelor
Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat (Matei 27: 52).

O, năpraznic semn! Căci iată, trupurile cele moarte de demult ale sfinţilor bărbaţi şi femei L-au recunoscut pe Cel Care a murit în chinuri pe Cruce – dar sufletele cele moarte ale bătrânilor iudei nu L-au recunoscut! Zidirea în întregul ei s-a cutremurat, dar numai sufletele criminale ale lui Anania, Caiafa şi Irod nu s-au cutremurat! Iată că drepţii cei morţi de demult s-au arătat mai simţitori decât viii cei păcătoşi. Căci cum ar fi putut rămâne nesimţitori sfinţii cei de demult adormiţi cînd pietrele înseşi nu au putut rămâne nesimţitoare? Cum s-ar fi putut ca, în timpul acestui eveniment care a cauzat pământului să se cutremure şi soarelui să-şi ascundă razele lui, trupurile oamenilor să doarmă în morminte – să doarmă în morminte ele, care împliniseră Legea Veche, care nădăjduiseră în El pentru viaţă, care prorociseră despre El şi închiseseră ochii în nădejdea venirii Lui? O, cumplit păcat! O, mare este nădejdea noastră, a celor care nădăjduim în înviere!
Căci, de ar fi să ne luăm după credinţa noastră cea puţină şi după slăbiciunea noastră, ne-am putea spune: „Cu adevărat, Hristos Domnul nostru a înviat, dar oare noi, vom putea oare învia şi noi? Căci Hristos a înviat prin propria Lui putere, dar noi, ce putere avem noi ca să putem învia? Căci cine poate spune dacă Hristos va voi să ne învieze şi pe noi cu puterea Lui?” Dar iată aici mîngâierea, iată aici dovada: Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Iată că moartea nu a putut să nimicească nici pe oamenii cei obişnuiţi. Iată aici dovada că cei aflaţi mult mai jos decât Mântuitorul Hristos nu au rămas morţi precum pietrele, ci s-au sculat vii precum îngerii. Aceasta înseamnă că până şi trupurile noastre se vor ridica odată vii din mormintele lor; aceasta înseamnă că şi noi odată vom fi vii, inclusiv cu trupurile. Căci toate cele zise de Mântuitorul sunt confirmate de un şuvoi de nenumărate dovezi. Cunoscând slăbiciunea credinţei noastre, El a dovedit ca adevărată prorocia învierii nu doar prin propria Sa înviere, ci şi prin învierea multor trupuri din mormintele lor, la vremea Răstignirii Sale.

O, fraţilor, vine curând vremea când nici unul dintre noi nu va mai putea afla nici cea mia mică scuză pentru că nu a crezut în viaţa după moarte!

O Atotmilostive şi Stăpâne Doamne, întăreşte pre credincioşii Tăi întru Dreapta Credinţă şi adu-i la credinţă pe cei necredincioşi, căci Ţie se cuvine slava şi mulţumită în veci, Amin!
(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)