Viața Sfintei Irina împărăteasa (7 august)

Sfânta Irina este considerată „protectoare a Ortodoxiei”. În momentul când a ajuns împărăteasă, persecuția împotriva icoanelor, declanșată de socrul său, Constantin V (741-775), era în toi. Irina trebuia să se ascundă și de soțul ei, Leon IV (775-780), dar acesta a murit în septembrie 780, astfel încât Irina a devenit regentă. Irina a avut grijă să schimbe personalul administrației și politica generală a imperiului. Termină războiul din Orient, caută în Occident o apropiere de papalitate și încercă un tratat cu Carol cel Mare. În materie de religie arată o toleranță neobișnuită în comparație cu predecesorii săi. Cu împărăteasa Irina începe restaurarea cultului icoanelor, ea convocând Sinodul VII ecumenic de la Niceea din anul 787. În primavara anului 790, Irina s-a hotărât să-l înlăture definitiv de la domnie pe fiul său, Constantin VI, însp a fost declanșată o revoltă, care s-a sfârșit cu abdicarea Irinei în favoarea fiului său. În anul 792 este readusă în Palatul Sacru și asociată la domnie. În urma uneltirilor ei, în anul 797 Constantin VI a fost detronat și orbit, însă în anul 802 are loc lovitura de stat a lui Nichifor și Irina este exilată în insula Prinkipos, iar de aici în insula Lesbos, unde a murit la 9 august 803.