Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei (13 decembrie)

Acatistul Sfântului Ierarh Dosoftei

Sfântul Ierarh Dosoftei s-a nascut în anul 1624 la Suceava în familia Barila. Parintii sai Leontie si Misira, binecredinciosi crestini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania si în tinutul Liovului. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, pentru ca se nascuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica sarbatoreste pe sfântul martir din cetatea Tesalonicului de la începutul veacului al IV-lea.

Tânarul Dimitrie Barila a învatat carte de la cei mai renumiti dascali din Moldova si la scoala Fratiei Ortodoxe de la Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Liov. Daruit de Dumnezeu cu o inteligenta deosebita si-a agonisit înca din anii copilariei si ai tineretii multa stiinta de carte. A studiat cu multa râvna Sfintele Scripturi si învataturile dumnezeiestilor Parinti ai Bisericii si a deprins cu mult drag mestesugul tâlcuirii textelor sfinte în limba româna, pentru ca învatase a vorbi si a scrie în alte limbi ca sa transmita tezaurul sfintei Ortodoxii: greaca, latina, slavona bisericeasca, polona si ucraineana.

Pe lânga învatatura adunata cu migala de la multi dascali, la scoala manastirii Probota a deprins si învatatura cea duhovniceasca: rugaciunea, ascultarea, smerenia si nevointele ascetice. A primit îngerescul chip în aceasta sfînta manastire la anul 1649, cu numele de monah Dosoftei. Iubitor de întelepciune si vrednic împlinitor al nevointelor calugaresti, Cuviosul Dosoftei a sporit în dragoste si rugaciune, devenind parinte duhovnicesc si începator al obstii de la Probota. Într-o însemnare în limba româna el scrie la 14 septembrie 1649: “Ieromonah Dosoftei de la Pobrata, feciorul lui Leontar Barilovici”, iar alaturi, în limba greaca: “Dositheos, ieromonah, fiul lui Leontar Barila si al Misirei”.

Timp de mai multi ani învatatul egumen a calauzit pe monahi la Hristos, întarindu-i în buna nevointa si în cunoasterea Sfintei Scripturi. A dezvoltat mult scoala manastirii Probota si a crescut multi ucenici luminati, aducând în obstea sa o adevarata înnoire duhovniceasca. Datorita prestigiului sau de carturar si virtutilor care-i luminau chipul si faptele, ieromonahul Dosoftei este chemat de Dumnezeu la slujirea arhiereasca. În anul 1658 este episcop de Husi, dupa un an trece în scaunul vladicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al Moldovei. Blând si smerit, înaltul ierarh uimea pe toti prin întelepciune si bunatate: Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de felul lui. Si era neam de mazâl. Prea învatat, multe limbi stia: elineste, sloveneste, si alta adânca carte si-nvatatura. Deplin calugar si cucernic, si blând ca un miel. În tara noastra, pe ceasta vreme nu este om ca acela”.

Iubitor si traitor al dreptei credinte, purtator de grija fata de pastoritii sai în vremuri „nepasnice pentru tara”, cu dese schimbari de domnii, sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei si-a împlinit misiunea pastorala prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a dat Dumnezeu din belsug: traducerea si tiparirea de carte sfânta în limba româna. În linistea chiliei sale din patria natala sau aflat în pribegie, sfântul a daruit Bisericii si neamului românesc lucrari de mare valoare. Primele carti tiparite a u fost Psaltirea în versuri si Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). Întelegând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri românesti, ca sa apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumina si de har a cuvântului dumnezeiesc. Recunoscut ca autoritate teologica, a revizuit traducerea facuta de spatarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la Bucuresti, din 1688.

În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din cauza schimbarilor de domn în tara si a convingerilor sale antiotomane. În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iasi cu Teodosie, episcopul de Roman. În anul urmator, Mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhala, iar Teodosie se retrage la manastirea Bogdana si peste putina vreme va cunoaste moarte martirica.

Dupa refacerea tipografiei de la Iasi, Mitropolitul Dosoftei a tiparit noi carti de slujba si de învatatura în limba româna: Dumnezaiasca Liturghie (1679 si 1683), Psaltirea de-ntales (1680), cu text paralel în româna si slavona, Molitvanic de-ntales (1681). Între anii 1682-1686 a tradus dupa izvoare grecesti si slavone si a tiparit în limba româna Viata si petrecerea sfintilor, în patru volume. Lucrarea a ramas neterminata datorita plecarii fortate în Polonia. Aceasta carte deosebit de necesara pentru misiunea Bisericii arata darul de mare carturar al mitropolitului Dosoftei dar si dragostea sa pentru sfinti si pentru sfintenie. De aceea, el scrie despre sfinti cuviosi români pe care i-a cunoscut personal si despre altii pe care poporul îi venera cu multa evlavie: „Dara tocma si din rumâni multi sfinti sânt, carii am si vadzut viata si traiul lor, dara nu s-au cautat, fara numai Daniil de Voronet, si Rafil de Agapia, i-am sarutat si svintele mostii. Apucat-am în dzâlele noastre parint nalt la bunatat si-n podvig, si plecat la smerenie adânca. Parintele Chiriac de Beserecani, gol si ticalosit în munte 60 de ani. Si Chiriac de Tazlau, Epifanie de Voronet, Partenie de Agapia. Dara Ioan de Râsca, arhiepiscopul acel svânt si minunat, Inochentie de Pobrata si Istatie!”.

În 1686 regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomana, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir. Fiind nevoiti sa se retraga, polonii au luat cu ei multime de pietre scumpe, odoare din aur si argint. Luat ostatec împreuna cu tezaurul Mitropoliei si cu moastele Sf. Ioan cel Nou, Mitropolitul Dosoftei a trait ultimii ani ai vietii sale pamântesti departe de tara. Aici a continuat lucrarea sa carturareasca si a pastrat mereu legatura cu ierarhii ortodocsi de la Moscova si de la Kiev. Pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza euharistica mitropolitul moldovean a tradus din elineste în slavo-rusa scrieri ale Sfintilor Parinti Ioan Gura de Aur, Efrem Sirul, Gherman, patriarhul Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, argumentând astfel dreapta învatatura a Bisericii. Pastor dreptcredincios si jertfelnic, sfântul ierarh a îndurat cu demnitate asprimile si lipsurile, purtând de grija comunitatii sale ortodoxe care se afla în Polonia. Sfintenia vietii lui stralucea nu numai asupra fiilor duhovnicesti, chiar regele Jan Sobieski venea adesea la castelul de la Stryi, unde locuia sfântul mitropolit al Moldovei, ca sa participe la slujbe cu familia si sa-i dea cinstire cuvenita. În ciuda presiunilor care s-au facut asupra lui, sfântul ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniatie si a ramas ortodox pâna la trecerea sa la vesnicie, la 13 decembrie 1693. Din marturiile calugarilor care l-au însotit în exil aflam ca sfântul si-a cunoscut vremea chemarii sale la vesnicie de catre Domnul. Blândul ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica „Nasterea Domnului” din Jolkiew, astazi în Ucraina.

Patimind încercari si multe necazuri în aceasta viata trecatoare, sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei ramâne peste veacuri un teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viata sfânta si neîntrecut învatator al dreptei credinte în limba poporului sau. Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit cu dragoste Biserica Mântuitorului Hristos, cu smerenie si fapte minunate, iar acum se roaga în ceruri pentru mântuirea sufletelor noastre.