Sfântul Mucenic Efrem, Episcop de Tomis (7 martie)

Cel mai însemnat oraş din provincia romană Sciţia Mică era Tomisul, Constanţa de azi, considerat ca o „metropolă” a provinciei. Viaţa creştină de aici coboară până în „veacul apostolic”, când a predicat în aceste părţi unul din apostolii Mântuitorului, Sfântul Andrei „cel întâi chemat”. Aici a luat fiinţă şi cea mai veche episcopie daco-romană, cu ierarhi învăţaţi, care au scris lucrări teologice ori au participat la diferite sinoade ecumenice şi locale, în cursul persecuţiilor lui Diocleţian, Maximian, Galeriu şi Liciniu, To-misul a dat cel mai mare număr de martiri. Unii istorici socotesc că ar fi fost peste 60 de martiri. Este greu să-i pomenim pe toţi, de aceea ne vom mărgini la cei mai de seamă dintre ei.

Martirologiile apusene, precum şi sinaxarele din Mineiele ortodoxe, pomenesc pe episcopul Efrem al Tomisului, care ar fi pătimit aici într-o zi de 7 martie, probabil în anul 304. Se spune cum că el ar fi fost trimis aici de către patriarhul Ermon al Ierusalimului, cu câţiva ani înainte. Pentru că n-a voit să jertfească zeilor, a fost decapitat.