Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul (27 mai)
În anii 297-298, în cursul unui război purtat de imperiul roman împotriva perşilor, împăraţii Diocleţian (284-305) şi Galeriu (293-311) au hotărât să îndepărteze pe toţi soldaţii creştini din armată, socotind că nu luptă cu destulă vitejie şi că ei ar fi vinovaţi de slăbirea şi căderea imperiului. Printre cei care au avut de suferit în urma acestei hotărâri se numărau mai mulţi ostaşi creştini din legiunea aflată în Durostorum, oraş în provincia Moesia Inferior (azi Silistra, pe graniţa româno-bulgară).
În anul 298, în ziua de 27 mai, a murit ca martir şi veteranul Iuliu, adică un fost soldat lăsat la vatră. Aflându-se că este creştin şi refuzând sa aducă jertfe zeilor păgâni, a fost dus la judecată în faţa unui dregător din Durostorum, cu numele Maxim. Acesta a încercat, prin cuvinte blânde, să-l înduplece să aducă jertfe idolilor. Toate încercările au fost, însă, zadarnice, pentru că preavrednicul mărturisitor al Domnului i-a răspuns cu hotărâre: „Acela (Hristos) a murit pentru păcatele noastre, ca să ne dăruiască viaţa cea veşnică. Hristos Dumnezeu rămâne în vecii vecilor. Pe Acesta, dacă îl va mărturisi cineva, va avea viaţă veşnică, iar cel care îl va tăgădui, va avea osândă veşnică”. … „Dacă voi muri înaintea Domnului Hristos, voi trăi în veşnicie”. Văzând credinţa lui neclintită, dregătorul Maxim a hotărât să i se taie capul.
În închisoare cu el se mai găsea un ostaş creştin cu numele Isihie. Şi pe când slujitorii păgâni se pregăteau să-l ducă pe Iuliu spre locul de osândă, Isihie i-a zis: „Te rog să împlineşti cu bucurie făgăduinţa ta, ca să primeşti cununa pe care Domnul a făgăduit-o credincioşilor Săi şi să-ţi aminteşti şi de mine, căci curând te voi urma şi eu. Te rog salută pe Pasicrat şi Valentin, slujitorii lui Dumnezeu, care au pornit înaintea noastră către Domnul, prin buna lor mărturisire”. Iar Iuliu i-a răspuns: „Grăbeşte-te frate, să vii, căci au auzit făgăduinţele tale cei pe care i-ai salutat”. Şi astfel s-a tăiat capul dreptmăritorului ostaş al lui Hristos, Iuliu Veteranul, la Durostorum, în ziua de 27 mai anul 298. Iar prietenul său Isihie s-a mutat la Domnul, prin aceeaşi moarte mucenicească, la 15 iunie.
