Despre trufie

Sfântul Nicolae Velimirovici despre trufie
Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii (Pildele lui Solomon, 16 : 18)

Dintre toate cele care se află răspândite în cele patru zări ale lumii, care să fie lucrul, omule muritor, care să te facă să te trufeşti, dacă nu cumva prostiile şi închipuirile diavoleşti!? Oare nu goi şi sărmani am intrat în această lume şi nu la fel vom ieşi din ea? Oare nu cu împrumut avem toate câte le avem? Iar la moartea noastră, oare nu va trebui să dăm totul înapoi? Oare de câte ori nu am auzit şi răs-auzit aceste cuvinte? Să-l ascultăm pe Apostolul care zice: Că noi nu am adus nimic în lume, toi aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară (l Timotei 6 : 7). încă şi când aducem jertfa lui Dumnezeu din pâinea şi vinul nostru obişnuit, spunem Ale Tale dintru ale Tale Ţie aducem (Sfânta Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur). Căci nimic din cele ce avem în lumea aceasta nu este al nostru : nici măcar o fărâmă de pâine sau un strop de vin, adică nimic care să nu ne fi venit de la Dumnezeu. Cu adevărat trufia este fiica prostiei, fiica minţii întunecate, zămislită din legătura cea necurată cu dracii.
Trufia este fereastra cea largă prin care zboară afară toate meritele şi faptele noastre bune. Nimic nu ne face mai goi în faţa oamenilor şi mai nevrednici în faţa lui Dumnezeu decât trufia. Dacă însuşi Domnul nostru nu S-a trufit, cum îndrăznim să ne mândrim noi? Şi încă El s-a smerit trup de rob luând, rob al întregii lumii, rob până la moarte, şi încă moarte pe Cruce!
O smerite Stăpâne, cu Duhul Tău Cel Sfânt arde din sufletele noastre pleava trufiei semănată de potrivnicul şi sădeşte în ea sămânţa cea de bun soi a smereniei şi a blândeţii. Căci Ţie se cuvine slavă şi mulţumită în veci. Amin.
(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)