Despre cum suntem liberi doar atunci când ne facem robi lui Hristos

Sfântul Nicolae Velimirovici despre cum suntem liberi doar atunci când ne facem robi lui Hristos
Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos (I Cor 7:22).

Vestea bună pe care creştinismul o aduce zilnic lumii este aceea că evaluarea lucrurilor la adevărata lor valoare nu se poate face decât judecându-le după esenţă, iar nu după aparenţă. Să nu judecăm lucrurile după culoare sau după formă ci după înţeles. Să nu judecăm omul după poziţia lui socială sau după avere, ci după inimă, după inima în care şi-a pus şi simţirea, şi mintea, şi voinţa. După judecata lumii, judecarea creştinească a lucrurilor este întotdeauna şi mereu o noutate; căci ea învaţă că nu neapărat e rob acela care la arătare se vede rob; că nu neapărat e liber acela care călătoreşte mereu unde pofteşte. Căci după mentalitatea lumii sclav e acela care se „bucură” cel mai puţin de „viaţă” iar liber e cel dimpotrivă.

Pe când după mentalitatea creştinească sclav e acela care se bucură cel mai puţin de Hristos, iar liber e cel care se bucură cel mai deplin de El, de blândeţea Lui, de dulceaţa Lui şi de Viaţa Lui. Mai departe, în mentalitatea lumii sclav e acela care rareori face voia lui, şi întotdeauna pe a altora, iar liber e acela care face întotdeauna voia lui şi foarte rar, sau niciodată, pe a altora, însă în mentalitatea creştină e invers: sclav e acela care întotdeauna face voia lui şi pe a lui Dumnezeu doar foarte rar; iar liber e cel care se străduieşte întotdeauna să facă voia lui Dumnezeu, iar pe a lui proprie cât mai rar. A fi rob al lui Dumnezeu este adevărata şi suprema libertate a omului, iar a fi rob al lumii şi al sinelui, păcatului şi viciului înseamnă cea mai cumplită şi mai fatală sclavie. Gândind la viaţa regilor, oamenii îşi pot închipui că nu există pământeni mai liberi decât ei. Şi totuşi, câţi dintre regii pământului nu au fost cei mai josnici şi netrebnici sclavi ai pământului! Iar despre întemniţaţii lui Hristos de prin închisori, oamenii gândesc că poate nu există pe pământ fiinţe mai robite şi mai nefericite decât ei. Şi totuşi mucenicii lui Hristos din toate timpurile se simţeau în acele închisori oameni liberi şi erau plini de bucurie duhovnicească; în lanţuri fiind ei cântau Psalmi şi înălţau rugăciuni de mulţumire către Dumnezeu. Căci libertatea amestecată cu dureri şi regrete nu e libertate, ci sclavie. Doar libertatea în Hristos este veci curată de tristeţe, şi mereu plină de cea mai negrăită bucurie. Căci bucuria nepieritoare este marca adevăratei libertăţi.

O Doamne Iisuse, Singurule Bune Stăpâne, Care ne dăruieşti libertatea tocmai atunci când ne legi mai tare de Tine, robeşte-ne pe noi cât mai curând ca să încetăm a mai fi robi cruzimii şi nemilostivirii puternicilor acestei lumi, căci a Ta este slava şi mulţumită în veci, Amin.
(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)