Despre milostenia cea lăuntrică
Sfântul Nicolae Velimirovici despre milostenia cea lăuntrică
Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate (Luca 11:41).
Curăţenia cea din afară îi șade bine omului. Dar aceasta este o curăţenie mai mică. Curăţenia lăuntrică este incomparabil mai importantă decât cea trupească. Aceasta este cea mai mare curăţenie. Un blid este mult mai folositor când este curat şi strălucitor în interior, chiar dacă exteriorul este plin cu funingine. Dar cînd el e strălucitor pe dinafară, dar plin de murdărie în interior cine va îndrăzni să mănânce sau să bea oare de acolo? În lume se află nenumărate exemple de curăţenii şi de învăţători care sunt mai mult ai trupului decât ai sufletului.
Căci iată, fraţilor, cum învăţătorul nostru, adevăratul şi marele nostru Model de curăţenie, pune această curăţenie mai mare pe seama milostivirii celei lăuntrice. Milostenia inimii, cea făcută din inimă, este cea care spală sufletul omului. Milostenia făcută din inimă este cea care curăţeşte inima omului. Milostenia făcută din suflet este cea care curăţeşte sufletul omului. Milostenia făcută întru toată cunoştinţa şi cu toată mintea este cea care curăţeşte mintea şi cugetul omului, într-un cuvânt, milostenia cea lăuntrică este cea care curăţeşte întreg omul. Dacă milostenia vine doar din mână, ea nu curăţeşte nici mâna, şi cu atât mai puţin inima, sufletul şi mintea omului. Milostenia cea făcută cu mâna este indispensabilă, dar ea îl curăţeşte pe omul care o face doar atunci când cu mâna este unită şi inima. Mai există şi alte feluri de milostenie, pe lîngă cea făcută cu mâna. Rugăciunea fierbinte pentru celălalt, este un fel al milosteniei lăuntrice, şi de asemenea durerea inimii pentru suferinţa umană, sau bucuria cea mare la vederea bucuriei celuilalt. Aceasta este milostenia cea din inimă, care curăţeşte şi inima, şi sufletul şi mintea, şi trupul.
O Atotmilostive şi Atotcurate Stăpâne, ajută-ne nouă să ne dobândim curăţenia cea mai mare, prin milostenia cea adevărată a inimii. Căci Ţie se cuvine slava şi mulţumită în veci, Amin.
(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)
