Despre nădejde

Sfântul Nicolae Velimirovici despre nădejdea cea vie
Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie (I Petru l: 3).

Fraţilor, cine este cel care are o nădejde moartă şi cine acela care are o nădejde vie? Cel care nădăjduieşte în lucruri moarte are o nădejde moartă. Iar cel care nădăjduieşte în Dumnezeul Cel Viu are o nădejde vie. Mai departe: cel care nădăjduieşte în sine însuşi şi în ajutorul omenesc are o nădejde moartă. Pe când cel care nădăjduieşte în Dumnezeul Cel Viu are o nădejde vie.
Şi mai departe: cel care nădăjduieşte în noroc şi bunăstarea vieţii acesteia pământeşti şi scurte, şi care nu mai speră nimic dincolo de groapă, are o nădejde moartă. Pe când cel care nădăjduieşte în înviere şi în viaţa veşnică a împărăţiei celei Cereşti are o nădejde vie.
Adevărat grăiesc vouă, nădejdea vie este mult mai bună decât nădejdea cea moartă; tot aşa cum viaţa este mult mai bună decât moartea, cum lumina este mai bună decât întunericul, cum sănătatea este mai bună decât boala iar înţelegerea şi priceperea mai bune decât ignoranţa şi prostia.
Dar Cine este Cel Care a arătat oamenilor nădejdea cea vie, Cine este El şi cum a arătat aceasta? Sfântul Apostol Petru ne răspunde la întrebare: Domnul nostru Iisus Hristos ne-a arătat-o, prin Slăvită lui înviere cea din morţi, cea de a treia zi. Nimeni altul nu ne-a arătat-o decât Domnul Hristos, şi prin nimic altceva decât învierea Sa din morţi. Prin învierea Sa Domnul a dat aripi nădejdilor slabe ale omului, care au luat putere şi s-au întins dincolo de mormânt, arătându-i omului scopul, ţelul şi roadă vieţii lui, care merge mult mai departe decât groapa mormântului.
Acestea toate ne sunt adeverite nouă nu de vreun om credul, ci de însuşi apostolul cel care multă vreme a şovăit în credinţă şi care chiar s-a şi lepădat de Domnul de trei ori. De aceea tocmai el este cel care ne adevereşte nouă nădejdea învierii Domnului, iar o adeverire a Slăvitei învieri care vine tocmai de la el nouă ne este scumpă foarte.
O Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Cel Care ai înviat a treia zi din morţi, dezrădăcinează nădejdea cea moartă din inimile noastre, şi sădeşte în ele nădejdea cea vie, pentru rugăciunile Simţului Apostol Petru, cel mai dintîi al Tău!

Despre punerea nădejdii în Dumnezeu iar nu în forţele proprii
Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta (Pildele lui Solomon 3: 5).

Oare dacă toţi munţii s-ar porni asupra ta, te vei opinti să-i opreşti cu mâna? Desigur, nu. Dacă întunericul tuturor tainelor din cer şi de pe pământ ar înconjura deodată mica luminare a priceperii tale, oare cu acea mică pricepere a ta putea-vei să străbaţi până la capătul acelui întuneric? încă şi mai puţin. Nu te bizui pe priceperea ta, căci cea mai mare parte materiei stricăcioase pe care tu o numeşti intelect nu valorează mai mult decât un pumn de cenuşă. O, omule, nu te bizui pe priceperea ta, căci ea nu este decât un drum pe care se năpusteşte mulţimea – o flămândă, însetată, pestriţă şi curioasă, mulţimea senzaţiilor tale trupeşti.
O, omule, pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta. La El este priceperea cea fără de sfârşit şi atotvăzătoare. Domnul zice: Al Meu este sfatul şi buna chibzuială, Eu sunt priceperea, a Mea este puterea (Pildele lui Solomon 8: 14). El priveşte la cărările pe care aleargă poftele tale şi la toate răspântiile prin care rătăcesc gândurile tale. Cu milă şi cu dragoste El ţi Se oferă ţie Călăuză, Povăţuitor şi Cârmaci iar tu preferi să te bizui pe priceperea ta întunecată şi pieritoare. Dar mai înainte ca să te naşti tu, unde era priceperea ta? Unde era priceperea ta atunci când a luat formă trupul tău, când inima ta a început să bată iar sîngele să-ţi curgă prin vene, când ochii tăi au început să se deschidă iar iar gura ta să dea prima oară glas?
Din a cui pricepere se întîmplau toate acestea, pe când mintea ta dormea precum zăcămintele de minereu încă nescoase din mină? Dar chiar şi din vremea în care priceperea ta a început să se trezească, poţi oare să numeri cu câte iluzii nu te-a învăluit, poţi să numeri toate minciunile în care te-ai încurcat luîndu-le drept adevăr, sau toate pericolele de care nu s-a priceput să te apere? O frate, pune-ţi nădejdea numai în Domnul din toată inima ta! El te-a salvat pe tine de nenumărate ori de pacostea propriei tale priceperi, de propriile tale iluzii şi minciuni, şi de pericolele în care era să cazi din cauza lor. Precum orbul pe lângă cel care poate să vadă, aşa este priceprea ta pe lângă priceperea lui Dumnezeu. O orbule, pune-ţi
nădejdea în Cel Care vede! O frate, pune-ţi nădejdea numai în Domnul, din toată inima ta!
O Atotvăzătorule Doamne, Carele eşti priceperea cea veşnică şi fără de greşeală, mai adîncă decăt universul şi mai strălucitoare decât soarele, mântuieşte-ne pre noi şi acum de greşelile priceperii noastre, căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.
(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)