Despre bucuria cea de după întristare

Sfântul Nicolae Velimirovici despre bucuria cea de după întristare
Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi (loan 16: 22).

Căci iată, tatăl urcă pe crucea răstignirii iar fiii lui în jur plâng cu amar. Dar în loc ca fiii să-l mângâie pe el, el, tatăl, este cel care puternic este să-i mângâie pe fiii lui. Cam aşa s-au întâmplat lucrurile şi cu Mântuitorul şi cu ucenicii Lui. Mergând către moartea Lui cea amară, pe Stăpânul îl îndurerează mai mult durerea ucenicilor Lui decât suferinţa pe care ştia că avea să o îndure. El îi mângâie cu nădejde nemincinoasă şi îi întăreşte cu prorocia unei noi şi minunate fapte, ce avea să se întâmple neapărat: Dar iarăşi vă voi vedea. Aceasta este prorocia învierii Lui celei preaslăvite. Căci Lui nu i S-a întâmplat niciodată ceva care să nu fi fost prorocit. Căci El nu a prorocit doar despre Sine însuşi, ci şi despre ucenicii Lui. A prorocit că ei se vor afla în strâmtorări mari, ca acelea ale femeii care naşte în cumplite dureri; dar că aşa cum femeia uită de durerile ei insuportabile după ce a dat naştere pruncului, căci se bucură că s-a născut om în lume (Ioan 16: 21), aşa va fi şi cu ei.
Căci în conştiinţa ucenicilor încă nu era cu totul limpede că Stăpânul Hristos este cu desăvârşire Dumnezeu-Om. Căci câtă vreme îl cunoscuseră ca pe un om supus suferinţei şi durerii obişnuite muritorilor, ei L-au cunoscut doar în parte; căci inimile lor se aflau încă în durerile naşterii. Dar cînd L-au văzut din nou – ridicat din morţi şi înviat, lucrând cu putere minuni mari, Stăpân atotputernic asupra pământului şi cerului, durerea şi întristarea s-a risipit din inimile lor şi în loc a răsărit biruitoare bucuria. Căci atunci Hristos a luat desăvârşitul şi adevăratul Lui Chip în inimile lor ca Dumnezeu-Om, şi atunci ei L-au cunoscut în plinătatea şi deplinătatea Lui. Doar atunci cu adevărat S-a născut Hristos în inimile lor. Aşa este şi cu noi, fraţilor: câtă vreme îl cunoaştem pe Mântuitorul doar ca pe Cel care S-a născut la Betleem şi a murit pe Golgota, noi nu-L cunoaştem decât în parte pe Mîntuitorul Hristos, Stăpânul nostru. Noi îl vom cunoaşte pe deplin doar atunci cînd îl vom cunoaşte şi ca pe Cel înviat, ca pe Biruitorul asupra morţii.

O Atotbiruitorule Stăpâne Doamne, milostiveşte-Te spre noi şi dă-ne nouă bucuria credinţei învierii Tale, cu care şi pre ucenicii Tăi i-ai bucurat, căci Ţie se cuvine slava şi mulţumită în veci, Amin.
(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)