Despre idolatrie şi adulter

Sfântul Nicolae Velimirovici despre idolatrie şi adulter
Şi deşi am lăsat pe fiica lui Israel cea necredincioasă pentru atâtea fapte de desfrânare şi i-am dat carte de despărţire, am văzut că necredincioasa ei soră, Iuda, nu s-a temut, ci, s-a dus şi ea să se desfrâneze. Şi prin neruşinarea desfrânănlor ei a pângărit ţara şi s-a desfrânat cu pietrele şi cu lemnele (Ieremia 3: 8-9).

Dar ce fel de adulter au comis poporul lui Israel şi al lui Iuda cu lemnele şi cu pietrele? Ei au comis adulterul închinării la idoli făcuţi din lemn şi din piatră. Dar mai înainte de acest păcat, ei au comis altul: ei s-au întors cu spatele la închinarea Adevăratului Dumnezeu, a Dumnezeului Celui Viu, a Dumnezeului Unul. Dar de ce se numeşte această idolatrie desfrânare, adică adulter? Pentru că mai întîi ei fuseseră legaţi cu dragoste de Dumnezeul Cel Viu şi Adevărat, de Dumnezeul Cel Unul, dar mai după aceea ei au trădat această legătură a iubirii şi şi-au dat inimile după dumnezei străini făcuţi din piatră şi din lemn. De aceea numeşte Dumnezeu desfrânarea lor adulter.
Dar oare această învinuire a Domnului este valabilă doar pentru timpurile acelea, sau şi pentru ale noastre? Şi oare numai pentru poporul lui Israel şi al lui Iuda şi nu şi pentru poporul nostru, al Creştinilor? Din nefericire, chiar şi în ziua de astăzi mulţi creştini merită deplin această învinuire a lui Dumnezeu. Căci oricine şi-a lăsat inima rece la Adevăratul Dumnezeu, la Domnul Cel Viu şi Cel Unul, şi şi-a aprins dragostea pentru cele mai de jos, pentru lucruri făcute din lemn şi din piatră şi făpturi muritoare şi putrezitoare, oricine a decăzut astfel comite adulter şi îşi atrage asupra sa meritata învinuire a lui Dumnezeu. Astfel, această învinuire a Domnului este la fel de valabilă astăzi precum a fost atunci, şi cu mult mai grea, căci atunci oamenii păcătuiau fără să îl fi cunoscut pe Hristos, pe când oamenii cei de acum după ce L-au cunoscut pe El.
O, fraţilor, până când vom mai lăsa această necurată desfrânare să se târîie pe pământ? Până când va mai puţi pământul de la această desfrânare a omenirii care se desfrânează cu idoli de lemn şi de piatră, de argint şi de aur, de carne şi de sînge?
Oare nu prefăcut-a Atotputernicul Hristos toţi aceşti idoli în praf şi în cenuşă? De ce se mai pleacă unii dintre creştini astăzi să-şi facă iar idoli din acest praf şi cenuşă? Aceasta din pricina minciunii diavoleşti şi a propriei lor înşelări de sine.
O Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Carele Te-ai înălţat la ceruri, apără-ne pre noi de împresurarea minciunii diavoleşti şi a înşelării cu care ne înşelăm noi singuri. Păzeşte-ne pre noi cu Sfântă Crucea Ta de necuratele şi cele de ruşine desfrânări cu idolii cei căzuţi. Ajută-ne, ajută-ne nouă, Doamne Iisuse Hristoase să ne închinăm numai Unuia Ţie, Domnului Celui Viu, Unul şi Adevărat, Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.
(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)