Despre mergerea la adâncuri împreună cu Hristos

Sfântul Nicolae Velimirovici despre mergerea la adâncuri împreună cu Hristos
Mână la adânc (Luca 5:4).

Aşa i-a poruncit Stăpânul Hristos lui Petru şi celorlalţi apostoli, când a încetat de a vorbi (Luca 5: 4). Aceasta înseamnă că mai întâi El i-a învăţat, şi imediat după aceea ia chemat la faptă. Acest lucru este important şi pentru noi. Căci de îndată ce învăţăm ceva din Sfintele Scripturi, avem neapărată nevoie să mergem şi să împlinim cu fapta ceea ce am învăţat. Nu numai ucenicul este iubit de către Stăpânul Hristos, ci mai ales faptele lui. Mână la adânc. De pe ţărm, de acolo unde apele sunt mici, Stăpânul a grăit poporului care era mai puţin luminat în tainele împărăţiei lui Dumnezeu. Dar pe Apostoli i-a îndemnat la adânc. Apele mici sunt mai puţin periculoase, dar puţini sunt şi peştii pe care îi poţi prinde în ele. În apele mici printre peşti se mai află şi şerpi, broaşte, şi alte vietăţi respingătoare. Acesta este tot pericolul, în apele mici şi peştii sînt puţini şi mici – aceasta e tot ceea ce poţi prinde. Dar la adânc, pericolul e corespunzător mai mare. Acolo există peşti mari şi furtuni pe măsură. Acolo este pericol de moarte. Dar acolo şi peştele este mai mare, şi mult mai bun – acesta este câştigul. O, creştine înţelepte, la adânc aşadar trebuie să mâni! Mână la adâncul tainic al mării vieţii, dar nu îndrăzni să porneşti fără Hristos la cârmă, nu, niciodată. Căci dacă îndrăzneşti, s-ar putea să-ţi petreci toată noaptea acestei vieţi fără să prinzi nimic, aşa cum s-a întâmplat în acea noapte cu bătrânul Petru, pescarul cel încercat, când a spus: toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins (Luca 5: 5). Nu numai că nu vei prinde nimic dacă nu-L ai pe Hristos la cârmă, dar şi mai rău poate să ţi se întâmple.

Căci pot veni vânturi mari care să te răstoarne în adânc. Căci poţi fi sfâşiat de fiarele sângeroase ale adâncului. Iar vânturile, creştine înţelepte, sînt propriile tale patimi care te însoţesc fără să vrei dacă mâni la adânc fără Hristos. Iar fiarele adâncului, creştine înţelepte, sunt diavolii care te pot distruge într-o clipeală de ochi, tot aşa cum într-o clipeală de ochi au mânat turma de porci în mare: Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat de pe ţărmul înalt în mare. Şi erau ca la două mii şi s-au aruncat în mare (Marcu 5: 13). Dar dacă mâni la adânc cu Hristos la cârmă, de nimic să nu te temi; ci mergi bucurându-te, şi cu curaj alipindu-te de Hristos. Aşa vei dobîndi prada cea mai bună; aşa îţi vei umple cu ea amândouă luntrile, şi pe cea a trupului, şi pe cea a sufletului tău. Te ve îmbogăţi cu cea mai bună pradă.

O rîvnitorule creştine, şi fără piedici vei sosi la ţărm, la ţărmul împărăţiei lui Hristos. Căci nicăieri fără Hristos! Nici în locurile joase, nici în cele înalte. Căci în cele joase te vor supăra foametea şi multele mizerii omeneşti, iar în cele înalte încă şi mai mari rele pot să te pască.

O Atotputernice şi Mântuitorule Doamne, Tu eşti Cârmaciul, Apărarea şi Limanul nostru. Ţie se cuvine slava şi mulţumită în veci, Amin.
(din Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului)