Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin din Durostorum (24 aprilie)

În anii 297-298, în cursul unui război purtat de imperiul roman împotriva perşilor, împăraţii Diocleţian (284-305) şi Galeriu (293-311) au hotărât să îndepărteze pe toţi soldaţii creştini din armată, socotind că nu luptă cu destulă vitejie şi că ei ar fi vinovaţi de slăbirea şi căderea imperiului. Printre cei care au avut de suferit în urma acestei hotărâri se numărau mai mulţi ostaşi creştini din legiunea aflată în Durostorum, oraş în provincia Moesia Inferior (azi Silistra, pe graniţa româno-bulgară).

Sinaxarul Bisericii din Constantinopol aminteşte ca martiri pe fraţii Pasicrat şi Valentin, primul de 22 de ani, iar celălalt de 30, amândoi soldaţi în legiunea din Durostorum. Fiind arestaţi, deoarece au mărturisit că sunt creştini, comandantul legiunii lor i-a obligat să aducă jertfe zeilor. Amândoi au refuzat şi L-au mărturisit din nou pe Hristos. Drept aceea, comandantul lor i-a osândit la moarte, prin tăierea capului. Pe când slujitorii păgâni îi duceau spre locul de osândă, în afara cetăţii, mama lor îi însoţea, dar în loc să verse lacrimi sau să-i îndemne să jertfească idolilor, dimpotrivă, îi încuraja, îndemnându-i să stea cu seninătate în faţa morţii şi să-şi dea viaţa pentru Hristos, care a pătimit pe cruce pentru noi. Şi astfel, li s-au tăiat capetele, în ziua de 28 aprilie din anul
298. Evlavioasa lor mamă le-a îngropat apoi trupurile după cuviinţă şi rânduiala creştinească, preamărind pe Dumnezeu pentru toate.