Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic din Singidunum (13 ianuarie)

Sub împăratul Liciniu, într-o zi de 13 ianuarie, au fost martirizaţi în Singidunum (Belgradul de azi, pe atunci în provincia Moesia Superior), diaconul Ermil şi temnicerul Stratonic. Fiind dus în faţa împăratului, Ermil a recunoscut că este creştin şi diacon. Răspunzând cu necuviinţă la propunerile care i s-au făcut de a se lepăda de credinţa creştină, împăratul a poruncit să fie bătut peste faţă cu un bici de metal, apoi ţinut trei zile în închisoare, scos şi bătut din nou cu multă cruzime, apoi aruncat iarăşi în temniţă. Aici a fost îngrijit cu dragoste de temnicerul Stratonic care era creştin, dar neştiut de nimeni. Dar el a fost pârât de un soldat împăratului şi supus el însuşi la chinuri, după care au fost întemniţaţi amândoi. Toate încercările împăratului de a-i abate de la credinţa lor au rămas zadarnice. Atunci împăratul a poruncit să fie spânzuraţi de un copac, iar trupurile lor ciopârţite cu cuţitele şi apoi aruncate în Dunăre. Şi astfel s-au mutat amândoi la viaţa cea netrecătoare, primind cununile muceniciei, ca nişte adevăraţi mărturisitori ai lui Hristos. După trei zile trupurile lor au fost găsite, scoase la mal şi îngropate după cuviinţă. De atunci ei sunt trecuţi între sfinţi, pomenirea lor făcându-se în fiecare an la 13 aprilie, zi în care „s-au născut din nou” pentru Hristos.

Să cinstim pe aceşti vrednici mucenici din neamul nostru zicând: „ Umplându-vă de ape făcătoare de viaţă, v-aţi lepădat în valurile râului şi întru acelea luându-vă sfârşitul, aţi înecat pe mai marele răutăţii, iar acum ne izvorâţi nouă izvoare de tămăduiri, prea lăudaţilor”. (Din slujba Utreniei la Sfinţii Ermil şi Stratonic, peasna 6, irmos).